Acum cateva seri am amas placut surprinsa de faptul ca in sfarsit vedeam si eu pe unde merg. De la Armeneasca, liniile albe imi conduceau volanul, fara gres; chiar si la Universitate nu a mai vrut nimeni sa se urce pe mine, pentru ca toti isi respectau banda! … pana cand, dupa kogalniceanu … gata! pacat! dar inceputul e promitator!!!
COMENTARII